Am vrut să scriu ieri ceva despre apusul ordinii internaționale liberale, dar mi-era neplăcut să mă repet, după câte s-au scris pe aceste subiect în ultimii 10 ani. Acum o astfel de constatare este una excesiv de banală și surprinzătoare doar pentru cei care nu au urmărit evenimentele din ultimul deceniu sau doi.

Se cere totuși o morală sau un verdict: Țările mici într-o ordine bazată pe realism trebuie să pornească de la ideea că Moș Crăciun nu există, că în relațiile internaționale nu e loc de idealism, de acte de caritate, gratuități și altruism interstatal. Peste tot există interese, fiecare este pe cont propriu. Nu există țări prietene, ci doar aliați de conjunctură. E una din primele condiții de supraviețuire în această lume nouă/veche.

Înțelegerea acestui simplu fapt este un act de maturizare statală. Existența continuă într-un idealism naiv și roz este cel mai periculos lucru care se poate întâmpla. Pentru că astfel de state cad cu ușurință în capcana escrocilor internaționali, care îți povestesc zâmbind despre principii și valori mărețe, norme internaționale, valori general umane, dar pe ascuns caută cum să-ți fure punga de sub nas.

Putem critica la nesfârșit opoziția, pentru lipsa unui narativ alternativ, pentru pasivitate, dar există niște circumstanțe obiective, care ne țin într-un blocaj.

Politică noastră internă nu a fost niciodată atât de dependentă de contextul internațional așa cum este astăzi. E acel moment în care partenerii externi nu dau doi bani pe "procesele democratice" din RM, dacă acestea ar putea pune sub semnul întrebării poziționarea noastră pe harta geopolitică.

Ni s-ar rezervat un rol predefinite, există un cadru prestabilit, există un scenariu pe care trebuie să urmeze toată clasa politică - atât guvernarea, cât și opoziția. Iar din momentul în care cei mari au indicat foarte clar care este locul fiecăruia, orice revoltă sau manevre politice, care ar putea zdruncina status quo, sunt riscante și periculoase. De ce și-ar dori opoziția acum să vină la guvernare, enervând partenerii? De ce ar accepta Occidentul să înlocuiască administratorii, sub care totul merge perfect din perspectiva geopolitică? Ordinele se execută, guvernarea e asigurată de o majoritate beton. Totul e frumos și bine.

Jocurile de-a succesiunea la guvernare erau admise atât timp cât nu exista o tensiune geopolitică și schimbările nu erau percepute de marile puteri ca un risc de securitate continentală. Venirea la guvernare a PCRM în 2001 pentru Occident era o chestie neplăcută, dar deloc critică. Respectiv, tolerabilă temporar.

Privită de sus, dinspre marile puteri, Republica Moldova e un păduche, un sătuc uitat de lume. De ce să-i pese cuiva de corectitudinea alegerilor, de pluralism și libertatea de exprimare în această bucată de pământ? Suntem interesanți doar ca teritoriu învecinat cu Ucraina. Orice evenimente sau procese interne se află pe ultimul loc, nu contează.

Liderii opoziției conștientizează foarte bine că în actualele circumstanțe, când deasupra ta veghează foarte atent Big Brother, orice mișcare "nesăbuită" va fi penalizată dur, iar noi nu avem politicieni nebuni, kamikaze, sinucigași care și-ar propune să sfideze Occidentul. Ni s-a spus foarte clar: "Nu vă diorgăiți". Fiecăruia i s-a oferit o postată, în care să se joace în nisip, să nu deranjeze, în timp ce cei mari mari se ocupă de treburi "mai importante".

De aia, atât timp cât ne aflăm la frontieră cu un conflict regional, nu se va produce nicio schimbare, indiferent cât de mult vor degrada lucrurile pe intern, indiferent cât ne vom revolta. Însă, îndată ce situația va începe să se detensioneze pe plan internațional, actualul regim va începe să se destrame de la sine.

Până atunci, suntem prea mici pentru a ne permite luxul de a avea o viață politică pe bune, ca în oricare țară normală.

În sociologie asta se numește "social frame" (cadru social) în teoria lui Erving Goffman.

Teoria cadrului social a lui Erving Goffman oferă o perspectivă asupra modului în care oamenii organizează și interpretează experiențele sociale. Goffman compară viața cu o piesă de teatru, unde fiecare dintre noi este un actor care interpretează un rol într-un anumit context.

Idei cheie:

Cadrul este un fel de scenariu mental care ne ghidează înțelegerea unei situații. Ne spune ce să ne așteptăm, cum să ne comportăm și ce semnificație să acordăm evenimentelor.

🟥 Construirea cadrului: Noi înșine, dar și ceilalți, contribuim la crearea și menținerea cadrelor sociale. Gesturile, limbajul, decorul și alte elemente non-verbale joacă un rol crucial.

🟥 Schimbarea cadrelor: Cadrele nu sunt fixe, ci pot fi modificate sau negociate în timpul interacțiunilor sociale.

🟥 Violarea cadrului: Atunci când cineva acționează într-un mod care nu se potrivește cu cadrul stabilit, poate crea confuzie, tensiune sau chiar umor.

Ceea ce s-ar întâmplat ieri în Venezuela se integrează perfect în ceea ce eu numesc "epoca pesimismului global", când lipsa unei credințe optimiste în sfârșitul istoriei determină luarea unor decizii radicale, renunțându-se la conservarea și înghețarea conflictelor pentru "vremuri mai bune". Noi azi plătim polițele pentru pacea și prosperitatea din postbelicul secolului XX, pentru toate problemele puse la murat de generațiile anterioare. Ei și-au permis să trăiască într-o atmosferă relativ relaxată pentru că au "înghețat" conflictele și le-au lăsat nouă ca moștenire.

Atmosfera de azi ne insuflă ideea că "mâine va fi mai rău", motiv pentru care raționamentele politice de azi nu mai tolerează amânări sau jumătăți de măsură. Sloganul acestei epoci este: "Acum, definitiv și până la capăt".

Istoria este ciclică: probabil vom avea nevoie de o saturație de sânge, suferințe și nebunii colective pentru a reveni la o fază a optimismului istoric. Dar nu se știe câți din noi vor prinde această etapă.

Dacă conflictul dintre Rusia și Ucraina ar fi izbucnit în anii 90, toată lumea ar fi pledat pentru înghețarea lui, indiferent de condiții. Așa cum trăim epoca pesimismului global, nimeni nu vrea să audă de niciun fel de conservare pentru "vremuri mai bune". Toți vor soluții definitive.

Cum rusa ajută la înțelegerea construcției cuvintelor in germană:

Einsamkeit - одиночество
Einsam - одинок

еin - один
sam - оч/ок
keit - ество

Atenție ce comentați din februarie despre Mult Stimata în rețele de socializare.

Chestia cu "precedentul" creat de operațiunea de la Caracas e o aberație a unora care încă n-au realizat în ce lume trăim. În primul rând, nu e o premieră - am mai avut invazia Panamei, soldată cu capturarea dictatorului militar exact pe 3 ianuarie 1990.

Despre precedente putem vorbi la modul serios când acțiunile unor state sunt limitate de dreptul internațional, iar precedentul le-ar deschide o fereastră de oportunitate. Acum nu mai e cazul. Modelul liberal al relațiilor internaționale este mort și singurul mecanism care mai limitează acțiunile unor state sunt raporturile de forță militară și economică. Dacă cineva și-ar dori și ar putea cu adevărat să recurgă la un atac de genul celui din Venezuela, o va face cu sau fără "precedente". Acolo unde nu există dreptul, "precedentul" este înlocuit cu "oportunitatea".

Nu se mai uită nimeni în ziua de azi la ce zice ONU sau gura satului global.

Când lași materialul istoric pe seama AI, unirea e pe 27 februarie.

În general, unirea Basarabiei cu România a avut loc pe 9 aprilie 1918. Însă unioniștii de stil vechi, ăia pe un calendar cu rușii, serbează în continuare pe 27 martie.

Când vorbim de prăbușirea ordinii internaționale liberale, desigur, nu susținem că o astfel de ordine ar fi existat cu adevărat. A existat o perdea de fum, o iluzie cu care erau hrăniți cățeii, numită dreptul internațional, care pretindea că este un garant al siguranței țărilor mici în fața celor mari și puternice, pe când în culise treburile se rezolvau în continuare pe vechi. Ordinea internațională, în realitate, a rămas așa cum a fost de la facerea lumii. S-a prăbușit o mare minciună. Toți au văzut, în sfârșit, că regele e gol.

Dacă e să credem presa americană, Trump a dat poruncă să-l prindă pe Maduro după ce a văzut videoclipul cu dansul președintelui Venezuelei, în care acesta îl strâmba la TV pe liderul de la Casa Albă.

Machado nu pupă tronul bolivarian pentru că Trump s-a supărat că aceasta nu i-a cedat premiul Nobel pentru Pace, la care visează de multă vreme.

În foarte multe cazuri marea politică poate fi explicată prin niște lucruri mărunte și banale.

A nins pe neașteptate în ianuarie. Autoritățile au fost luate din nou prin surprindere.

The twenty-fifth hour (1967) - coproducție Franța, Italia și Iugoslavia, după romanul scriitorului român în exil Constantin Virgil Gheorghiu ("Ora 25")

Într-un mic sat transilvănean, un jandarm local îi înscenează lui Johann Moritz acuzația de a fi evreu, deoarece soția lui Moritz, Suzanna, îi respinsese avansurile. Moritz este trimis într-un lagăr de concentrare românesc drept evreu, unde este cunoscut sub numele de Iacob Moritz. El reușește să evadeze în Ungaria împreună cu câțiva prizonieri evrei, însă ungurii îi întemnițează pentru că sunt cetățeni ai României, o țară inamică. Autoritățile maghiare îi trimit în cele din urmă în Germania, pentru a satisface cererile germane de forță de muncă străină. Moritz este remarcat de un ofițer SS care îl desemnează drept un român german arian, eliberându-l din lagărul de muncă și forțându-l să se alăture unităților Waffen-SS. După război, Moritz este bătut cu brutalitate de sovietici pentru că a fost membru Waffen-SS. Ulterior, este arestat și pus sub urmărire penală ca criminal de război de către americani. În cele din urmă, este eliberat și se reunește cu soția și fiii săi în Germania ocupată.

Chiar aș vrea să văd imagini cu trupele americane debarcând în Groenlanda. Ce-oi mai râde. Prea mult a huzurit Europa de Vest în ultimii 80 de ani, în timp ce Europa de Est era violată.

Ce plângeri se mai depun la Consiliul pentru Egalitate:

Petiționarii susțin că, pe parcursul anilor 2024 - 2025, prin intermediul grupului „ACC 195 Locatari interesați” creat în rețea de comunicare Viber (grupul creat pentru locatarii blocului de locuit pe adresa, mun. Chișinău, str. CCCC), administratorul grupului, dna DDDD, a răspândit diferite informații denigratoare în privința petiționarilor, iar, la data de 18 septembrie 2025, a plasat un mesaj, în care a numit petiționarii „oligofreni”.

Petiționarii cataloghează această exprimare drept insultă în adresa lor. În susținerea celor relatate, petiționarii au anexat copia mesajului din grupul Viber.

Ucraina, Franța, Marea Britanie au semnat o declarație de intenție cu privire la viitoarea staționare a forțelor militare europene în Ucraina, după încheierea conflictului. UK a declarat că se va ocupa de monitorizarea regimului de încetare a focului, iar Germania a anunțat că va staționa trupe în vecinătate cu teritoriul NATO (România, Ungaria sau Polonia).

Ce ar însemna asta pentru Republica Moldova? Că regimul actual nu doar va fi menținut, dar și mai mult consolidat, odată ce pentru RM va fi păstrat statutul de hub, al agenților și experților, care operează în direcția Ucrainei.

Cu alte cuvinte, e foarte probabil ca și după încheierea conflictului ucrainean situația politică internă din RM nu se va schimba esențial. Vom rămâne strânși în menghină, într-o permanentă "situație de urgență".

Plus, am putea fi martori a unui nou salt al prețurilor la imobile, odată cu un nou val de expați.

Singurul aspect pozitiv este că vor mai băga niște bani în infrastructură (rutieră și feroviară).

Conferința de presă comună a fost urmată de o declarație din partea numărului 10, care spunea:

„Semnarea declarației deschide calea pentru stabilirea cadrului juridic care va permite forțelor franceze și britanice să opereze pe teritoriul ucrainean, asigurând securitatea spațiului aerian și maritim al Ucrainei și construind forțe armate adecvate pentru viitor.

În discuțiile de astăzi, am abordat în detaliu mecanismele de desfășurare a forțelor pe teren.

Pe lângă planurile noastre de creare a unei celule de coordonare, după încetarea focului, Marea Britanie și Franța vor înființa „centre militare” în toată Ucraina pentru a permite desfășurarea și construirea de facilități protejate pentru arme și echipamente militare, în vederea sprijinirii nevoilor defensive ale Ucrainei.”

”Limba noastră”. Unde se vorbeşte corect româneşte. Prima înregistrare pe bandă magnetică a emisiunii (1960)

Alexandru Graur, lingvist român